
O femeie încearcă să se agațe de legăturile din ce în ce mai slabe cu trecutul său după ce moștenește de la soțul său de mult înstrăinat un cu li (un loris lent pigmeu); în tot acest timp, nepoata ei se pregătește de căsătorie, iar tânărul cuplu se gândește la incertul lor viitor împreună. Prezentul și ecourile complexe ale istoriei Vietnamului se întrepătrund cu o perspectivă contemplativă și plină de poezie.
Ce vezi când te uiți în ochii mari și sticloși ai unui cu li? Există ceva stângaci și drăgălaș în ei, dar și un ciudat sentiment de familiaritate. Un vid adânc și totuși atâta dor în el. Tinerii dificili și femeile mature aflate în contemplație fac lungmetrajul de debut al lui Phạm Ngọc Lân să amintească de un film timpuriu al lui Tsai Ming-Liang – vedem aceeași rapiditate în a sparge dominatul, dar extrem de liricul malaise urban cu niște momente obrazince, poate chiar delicioase în kitsch-ul lor. Cu Li Never Cries este un portret al claselor de jos și al diferențelor dintre generații, în aceeași măsură în care este și o observație intimă a Vietnamului de astăzi, ecourile trecutului țării strecurându-se în cele mai banale interacțiuni și locuri. Trecutul este multe lucruri în debutul lui Phạm Ngọc Lân: evaziv, amuzant, lipicios, bolnăvicios, sfâșietor, conflictual. Dar la fel este și viitorul: ce metaforă mai bună pentru el decât ocazia veselă a unei nunți nedespărțită de toate ceremoniile de prost gust care vin cu ea? (Dora Leu)

Phạm Ngọc Lân s-a născut și a crescut în Hanoi. Până la facultate, și-a părăsit de puține ori orașul natal (atât în realitate, cât și în imaginația sa). Lân a studiat mai întâi planificarea urbană și a învățat cinema de unul singur la 27 de ani. Printre scurtmetrajele sale se numără The Story of Ones (Visions du Réel 2012), Another City (Berlinale ediția a 66-a), Blessed Land (Berlinale ediția a 69-a) și The Unseen River (Locarno ediția a 74-a, Sundance 2021). Cu Li Never Cries este primul său lungmetraj.