
O legendă din secolul al XVI-lea relatează povestea Ursulei, o figură feminină deghizată în bărbat, care a reușit să alunge forțele ocupatoare (la acea vreme, otomanii) folosind sunetul supersonic al unui bici. Această poveste pare să aibe originea în Cincu, satul transilvănean care găzduiește astăzi una dintre principalele zone de antrenament ale N.A.T.O. din România.
Repetiții pentru pace coregrafiază confuzia peisajului din satul transilvan Cincu, acolo unde oamenii locului împart împrejurimile cu o bază militară NATO. Aflată într-o continuă mișcare dansată, viscerală și totodată de o foarte precisă stăpânire de sine, o tânără femeie costumată într-o combinație de straie ciobănești, uniformă militară și costum de urs, pare a alterna între a păzi și a prăda, a fugi și a ataca. Artiștii Anca Benera și Arnold Estefán imaginează ritualul militar — cu ale sale scenarii, repetiții și costume, fără scenă, așadar fără delimitări — ca pe un posibil, și tot mai probabil, obicei tradițional fără început și, mai ales, fără sfârșit. (Călin Boto)

Anca Benera & Arnold Estefán lucrează ca duo din 2012 încoace. Locuiesc și lucrează între Viena și București. Practica lor interdisciplinară se fundamentează pe cercetare și este centrată pe narațiuni istorice, sociale sau geopolitice și pe structurile de putere care stau la baza acestora. În proiectele lor actuale, abordează probleme ecologice și se concentrează pe intersecția dintre problemele de mediu și cele militare, explorând modul în care imaginația militară modelează peisaje, climate și comunități. Lucrările lor au fost expuse în întreaga lume, iar în 2022 au primit Premiul Birgit Jürgenssen, acordat de către Ministerul Educației, Artelor și Culturii din Austria și de Academia de Arte Frumoase din Viena; în 2023 au fost bursieri în cadru Institute of Advanced Studies, Postsocialist Art Centre, UCL London.