Lucky Girl Syndrome
România, Elveția
14’ 14"
- Sinopsis
- Prezentare curatorială
O operă la limita dintre documentar și imaginație, o reflecție asupra propriei persoane, un colaj de stări și observații într-un Zürich poetic și alienant, plecând de la un moment specific din viața regizoarei.
Lucky Girl Syndrome poate nelămuri, ceea ce rareori se mai întâmplă în cinema. Filmul lui al Souliman este, în definitiv, o corespondență diaristică pe care regizoarea o realizează din Zürich pentru cei de acasă, filmându-se în peisaje de carte poștală, cu o voce din off distantă și totuși sensibilă — sau mai degrabă sensibil de distantă, nelăsându imaginile să-și consume imaginarul de la sine înțeles, acel „Sunt bine” sugerat de orice vedere trimisă de departe. Cineasta nu e bine în Elveția, însă și-ar dori să fie: mai fericită, mai înstărită, mai elvețiană, mai sigură pe sine. Nu există „dar” în filmul lui al Souliman (ceea ce ar fi un exercițiu de montaj), ci numai „totodată” (un exercițiu de compoziție) – totul e frumos și, totodată, nu prea. (Călin Boto)
