Un film care se află la granița dintre fenomenul contemporan al teaser-elor și moștenirea stilului vizual al lui Germaine Dulac, punând accent pe libertatea absolută în imagini și analogii. Ritmul său alert contrastează cu elemente de camp nesofisticat, interpretări exagerate și reflecții asupra mortalității și singurătății. Textul și vocile din film reflectă o luptă pentru controlul asupra corpurilor și dorințelor, explorând teme precum permeabilitatea, natura tandră și maleabilă a fizicului masculin și satisfacția derivată din erodarea unor granițe specifice ale corpului.
„Spune-mi că nu ești periculos doar prin simplul fapt că ești tu și nu eu.” Artistul Alex Mirutziu intră într-un dialog poetic cu naratorul dominant – stăpânul – din spatele popularelor video-uri de poppers trainer: filme pornografice de montaj imitând structura hipnozei, care se folosesc de sute de scurte secvențe din filme porno, adesea hardcore, combinate cu mesaje de supunere („ascultă-ți stăpânul”, „ești doar o gaură”) și instrucțiuni de inhalare a poppers – un drog ușor care diluează vasele de sânge și relaxează mușchii. Precum un Jean Genet contemporan, artistul îi vorbește „stăpânului” despre iubire, despre supunerea sexuală ca beatificare, poetica fluidelor și arta ca excreție a ființei, ocupând ecranul cu propria persoană I, dedată unei palpitante violențe vizuale a imaginii. (Călin Boto)

Alex Mirutziu creează tehnologii ale reciprocității efemere. În filmele, sculpturile și performance-urile sale, folosește tehnologii ale reutilizării, deteritorializării și tulburării dispozitivului corporal pentru a identifica criza corpului trăit, motivând imaginarul uman să modifice realitatea. Artistul abordează adesea tema dificultății de a muri, prin conceptul de „un-selfing” înțeles ca o responsabilitate a individului. Dincolo de activitatea sa artistică, Mirutziu e interesat și de practicile teoretice, colaborând cu artiști, scriitori, muzicieni sau filosofi. Proiectele lui au fost prezentate printre altele la Bienala de la Veneția, Muzeul Național de Artă Contemporană București, Kunsthalle Bega, Kunsthalle Winterthur, Royal College of Arts și Royal Academy of Arts, Londra; Von Kraal Theatre, Estonia, Konstfack, Stockholm ș.a