Despre imposibilitatea unui omagiu

Pe Ion Tugaru îl deranjează prim-planurile, și asta nu din cauza lipsei de fotogenie cu care se scuză încă de la bun început. Acest individ sever, acaparator, un spectacol în sine, cândva prim-balerin (corpul în jurul căruia se mișca întreg spectacolul), acum coregraf (mintea care mișcă corpurile) e un histrion șarmant și totodată un artizan sihastric al perfecțiunii corpului masculin. Privindu-l, se înțelege repede că are conștiința propriei nevoi de omnipotență: un astru negru fiind, o gaură neagră, poate absorbi orice peisaj. Un prim-plan, însă, i se pare un inacceptabil gest de putere asupra lui. Fascinantul documentar al Xandrei Popescu este în mare măsură despre zbaterea lui Tugaru de a nu deveni imaginea altcuiva. (Călin Boto)