Până nu demult, cinemaul începea după ce muncitorii părăseau fabrica. Acum nu mai există nicio oră rămasă după program: devenită spectacol total, personal și totodată public, munca trebuie să continue orice ar fi, în corporația de pretutindeni dintre fabrică, birou și-acasă. Capitalismul salvează capitalismul: căci secolul nostru a devenit într-atât de cinic și copleșitor emoțional încât uneori se simte ca și cum o viață atât de angoasantă ar fi moralmente imposibil de trăit fără munca atotacaparatoare care s-o alieneze nebănuit în fiecare zi. Cu mintea limpede și inima tremurândă de emoție, filmele calupului Works and Days fac ecran din această disperare difuză a contemporaneității – deja a doua natură a vieții în capitalism – și din modul în care pune ea stăpânire pe portret și peisaj, zi și noapte, vis și coșmar. (Călin Boto)