A vrea, a dori, a râvni, a visa la ceva sau la cineva. Povestea dorinței e în mod implicit o poveste a posesiei, fie ea într-un sens fizic sau unul aspirațional. Invitând spectatorii să reflecteze la procesele și percepțiile cu care operează dorința, atât la un nivel personal, cât și la unul istoric, filmele din secțiunea Objects of Desire operează la limita între obiectiv și subiectiv, între real și imaginar, între trecut și viitor, recontextualizând obiecte în aparență banale și investindu-le cu sensuri noi. Un Iphone stricat devine depozitarul unei iubiri trecute și a cărei amintiri se estompează; metalul deformat al unor mașini zdrobite devin expresia vizuală a rememorării unei relații abuzive; chatboți AI ajung să reprezinte replicile companionilor ideali din mințile utilizatorilor lor. În contextul acestui calup, dorința de apartenență se transformă într-o formă lipsită de speranță a nostalgiei, formă care ne bântuie visurile și aspirațiile, dar care rămâne practic imposibil de atins. (Oana Ghera)