
În anul 1998 două eleve trimit o scrisoare la primul ziar din Iran destinat publicului feminin. În timp ce așteaptă ca aceasta să fie publicată, se gândesc la realizarea unui film imposibil.
Într-o vreme în care imaginile sunt abundente și accesibile — căci era digitală, dincolo de-a produce instant propriul său document-imagine, are particularitatea de-a ne aduce imaginile trecutului mai aproape ca niciodată — o autoare de cinema ca Maryam Tafakory are sensibilitatea necesară de a sesiza acest aparent paradox, alături de forța creativă de a traduce această stare de fapt în materia primă a unui cinema accentuat-contemporan și simultan reflexiv față de trecut. Razeh-del, al doilea film din ceea ce Tafakory plănuiește a fi o trilogie a inimii — alături de Mast-del (2023) și încă nelansatul Sukhte-del — trasează un nou episod al „devenirii” ei feministe: de data aceasta, explorând amintirile sale de la finele anilor nouăzeci, când în Iran se lansa o primă revistă pentru femei, numită „Zan”. (Flavia Dima)
Maryam Tafakory [n. Iran] lucrează cu filme și performance. Proiecțiile dedicate și individuale ale lucrărilor sale includ MoMA, BOZAR, NGA, Washington DC și The Academy Museum, printre altele. Evenimentele de grup includ: Tate Modern, Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes, New York Film Festival, Locarno Film Festival, Toronto International Film Festival. A primit premiul Gold Hugo la cea de-a 58-a ediție a Chicago International Film Festival, Tiger Short Award la cea de-a 51-a ediție a IFFR și Cel mai bun film experimental la cea de-a 70-a și cea de-a 71-a ediție a MIFF. A făcut parte din lista scurtă pentru The Jarman Award 2024.