
Un internaut intră în spațiul mental al unei inteligențe artificiale în căutarea lui Francine Descartes, fiica lui René Descartes. Inteligență produce un număr infinit de imagini pornind de la o secvență de cuvinte ordonate de om, până când începe să funcționeze singură, fără intervenție umană.
Inspirat de o legendă despre încercarea lui René Descartes de-a construi un automaton după asemănarea fiicei sale decedate, eseul video al lui Arthur Chopin pătrunde în adâncul programelor „text-to-image” pentru a investiga prejudecățile inerente producției de imagini IA, precum și posibilele consecințe pe care acestea le-ar putea avea asupra creării și circulației viitoare a imaginilor. Provocator și profund tulburător, 512×512 confruntă spectatorii cu o stranie colecție de portrete generate de IA, care înfățișează o viziune coșmarescă a figurii umane prin utilizarea unui amalgam de imagini (porno)grafice deja-existente, care variază de la nuditate generică până la reprezentări profund tulburătoare ale unor corpuri desfigurate sau masacrate. Dacă inteligența artificială este menită să cuprindă întreaga memorie a lumii, ce dezvăluie imaginile produse de aceasta despre subconștientul colectiv al umanității și despre pulsiunile sale ascunse? (Oana Ghera)

După ce a studiat film la Universitatea Paris 1, Arthur Chopin a intrat ca student în cadrul departamentului de regie al La Fémis (promoția David Lynch 2025).